|
Hermina, trezeşte-te, e timpul să plecăm!
Au trebuit sa treaca 8 ani de zile pina cind tinara adolescenta sa se se trezeasca la viata.
Opt ani de cautare nebuna intr-o lume rece, pustie si straina. Anii adolesentei la care Hermina, copil fiind, visase se atitea ori.
Parintii Herminei parasesc intr-o noapte de vara a anului 1990 Bucurestiul si se indreapta spre o lume noua si necunoscuta.
Hermina e obligata sa-si urzeme parintii, care se stabilesc in Germania. Urmeaza apoi ani de cosmar, in care lupta pentru a supravietui legilor inumane si atentatelor neonaziste duc la o decadere morala a intregii familii:
Tatal Herminei, fizician, nu v-a primi niciodata dreptul de asi profesa meseria.
Mama tinerei adolescente nu are dreptul sa plece in Romania atunci cind bunica moare, asistind la inmormintarea propriei mame de la distanta.
Sora Herminei inceteaza a mai vorbi romaneste, trece la religia catolica si devine activa in corul bisericii satului in care famila de romani este obligata sa traiasca, neavind dreptul de a parasi domiciliul stabilit prin lege.
Hermina lupta ani de zile cu singuratatea. Colegii noi nu o accepta in rindul lor, o ignoreaza si o desconsidera pentru faptul ca nu e in stare sa vorbeasca si inteleaga limba germana.
Tinara adolescenta isi creeaza o lume proprie in care se retrage pentru a putea supravietui sufleteste: o lume a amintirilor de copil, a viselor de adolescenta, a primii iubiri imaginare, dar si a gindului nebun de sinucidere.
|
